În Iran nu se știe cu exactitate câți oameni au murit, fiindcă internetul a fost tăiat săptămâni la rând. Se știe în schimb, până la ultima virgulă, cât costă rachetele cu care au fost omorâți.
Airwars, organizația care documentează victimele civile ale bombardamentelor occidentale, a înregistrat două sute șaptezeci și șase de incidente cu morți civili în Iran, între care o lovitură asupra unei școli din Minab, unde ar fi pierit peste o sută cincizeci de tineri. Blackoutul de internet face ca estimarea să fie, probabil, mult sub realitate.
Războiul din Iran se contabilizează în două registre. În primul intră numărul de barili pe zi, procentele de aprobare din sondajele de opinie și contractele de armament, totul actualizat zilnic și verificabil până la ultimul cent. În al doilea intră oameni, iar el se ține aproximativ. Trei mari puteri hotărăsc ce se scrie în primul registru.
Americanii au avut o zi încărcată la mijlocul lunii august. Administrația Trump a lăsat să expire memorandumul de pace negociat la Islamabad, i-a cerut Teheranului ”să ridice steagul alb al capitulării”, l-a amenințat pe mediator (dacă Omanul ne stă în cale, ”îi bombardăm de le sar capacele”) și a semnat un contract de 22,9 miliarde de dolari pentru rachete de croazieră.
Operațiunea următoare a fost anunțată din timp, sub numele ”Ziua Z economică”. Un președinte venit din showbiz știe că titlul se vinde înaintea rezultatului. Șeful Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a promis ”să reteze fiecare colac de salvare economic care susține acest regim tiranic, până când Teheranul rămâne singur”. Piețele au vizionat spectacolul TV difuzat în premieră și au ieftinit petrolul. Apoi senatorul republican Mike Rounds a întrebat, în paginile publicației NOTUS, ”cum terminăm treaba?”, constatând că nimeni nu i-a răspuns până acum. Iar în ziua în care Bessent vorbea, feldmareșalul pakistanez Asim Munir ateriza la Teheran ca mediator, imediat după ce s-a întâlnit cu Trump.
În ciuda amenințărilor specifice, cel mai probabil șeful de la Casa Albă va anunța un armistițiu cât de repede, astfel încât vapoarele cu petrol să inunde piața fix înainte de alegerile pentru Congres.
Amintim aici că principalul obiectiv al președintelui Trump nu a fost atins. Agenția atomică de la Viena scrie că nu mai poate preciza nici mărimea, nici locul celor peste patru sute de kilograme de uraniu îmbogățit al Teheranului. Pentru asta s-a bombardat o școală și au murit mii de oameni.
Aceeași administrație duce însă două războaie simultan, iar în cazul celui din Ucraina o face pe credit european. Casa Albă se laudă în scris că aliații europeni ”au suportat costul apărării Ucrainei în locul contribuabililor americani”, cumpărând armament american pe care îl predau apoi Kievului. Liderii Andy Burnham, Emmanuel Macron și Friedrich Merz tocmai au prezidat la Kiev un summit fără niciun american identificat printre participanți (a compensat, însă, Mirabela Grădinaru din partea României), cerând sancțiuni mai dure și mai multă apărare antiaeriană. Ucraina a primit 675 de interceptoare Patriot în urmă cu trei ani și va primi anul acesta 264, întrucât ordinea la coadă o stabilește Washingtonul, iar Golful stă înaintea Harkovului.
Fiecare baril iranian dispărut din rafinăriile chineze eliberează cerere pentru țițeiul rusesc vândut cu discount, așa că blocada americană asupra Iranului lucrează indirect pentru bugetul de război al Kremlinului, cheltuit împotriva unei țări pe care tot americanii o înarmează. Elegant.
De pe urma celor două fronturi mai câștigă și cineva care nu are de dus niciun război. Xi Jinping este așteptat la Casa Albă la finalul lui septembrie, iar interesul chinezesc pentru petrolul iranian a scăzut la minimul ultimilor ani. Ceea ce face din Iran un activ ieftin de cedat. Prețul cerut s-a văzut încă din primăvară, când chinezii au spus că Taiwanul rămâne cea mai importantă chestiune din relația cu Casa Albă, iar comunicatul american a sărit elegant peste subiect.
Cele trei puteri se deosebesc cel mai limpede prin ce numără. Washingtonul numără profitul din energie și procentele de aprobare a politicii lui Trump, Moscova numără kilometrii cuceriți zilnic (și așteaptă), Beijingul numără zilele rămase până la vizita din septembrie. Stephen Walt, profesor de relații internaționale la Harvard, descrie o lume cu trei poli. Luptele le duc însă ucrainenii, iranienii și rușii, iar facturile le achită europenii. Adică exact cei care lipsesc din lista marilor puteri.
Un elev iranian din Minab, un recrut rus trimis într-un asalt frontal și un ucrainean care apără un oraș sub bombe nu mor din aceleași motive și nu poartă aceeași vină. Distincția contează enorm, dar contează pentru noi, cei care ținem socotelile de acasă. Pe ei îi unește un singur lucru, anume că nimeni de la Washington, Moscova sau Beijing nu va trebui vreodată să le rostească numele.
Întrebat despre scumpirea energiei, Trump le-a explicat americanilor că acesta este ”prețul războiului”. Benzina a ajuns la 4 dolari galonul, cel mai ridicat nivel consemnat vreodată într-o lună august, Exxon și-a dublat profitul trimestrial, iar Chevron aproape l-a împătrit. Din declarația de avere a președintelui reiese că deține acțiuni la amândouă companiile, de ordinul milioanelor. Tranzacțiile le fac alții, dar acțiunile apar în declarația semnată de președinte. ”Ei îmi investesc banii, iar eu nu vorbesc cu ei”, a spus Trump, iar Casa Albă a acuzat presa că fabrică asemenea conflicte de interese.
Compania de familie, condusă de fiii lui Trump, construiește în același timp, împreună cu un dezvoltator saudit, o stațiune de golf și rezidențială estimată la patru miliarde de dolari. Se află la AIDA, lângă Muscat, în Oman, țara pe care Trump a amenințat-o acum o săptămână că o bombardează ”de-i sar capacele”.
Fiecare lucru din cele două războaie are un proprietar, un preț și o chitanță. În afară de cei uciși la școala din Minab.
………………….
ZIUA 6 / Campania de strângere de fonduri ”10 zile de donații pentru 100 de zile de Opoziție” continuă. După primele cinci zile s-au strâns 1.331 euro dintr-un total de 3.000. Amănunte, aici.