Într-o cofetărie de cartier, fiecare gram de zahăr trece prin casa de marcat, prin factura electronică și prin raportarea standardizată, aproape în timp real. La nivelul țării, circa 30 la sută din TVA nu ajunge niciodată la buget, și acolo nu cântărește nimeni nimic. Din diferența dintre cele două cântare trăiește o parte din economia românească, iar cealaltă parte moare din ea.
Omul cu cofetăria a fost trecut în doi ani prin toate cântarele statului. TVA de 21% de vara trecută, impozit pe dividende urcat de la o zecime la aproape o șesime, plafonul la energie eliminat din iulie anul trecut, într-o țară cu cea mai scumpă electricitate din Uniune raportat la puterea de cumpărare. Iar clienții s-au rărit, fiindcă vânzările cu amănuntul scad de aproape un an neîntrerupt.
Lovitura cea mai grea a venit însă dintr-un document pe care nu l-a citit niciodată. Comisia Europeană a cerut ca plafonul microîntreprinderii să coboare de la o jumătate de milion de euro la 88.500. În caz contrar, România ar fi pierdut trei sute de milioane din PNRR. Fostul ministru Adrian Câciu a confirmat cererea public, guvernul Ciolacu a programat coborârea, guvernul Bolojan a dus-o la capăt. Țara și-a salvat cele trei sute de milioane și a scos din regimul simplificat, într-un singur trimestru, aproape patruzeci de mii de firme. Un dezastru. Socoteala arată impecabil pe hârtia de la Bruxelles. Pe tejgheaua din Vaslui, mai puțin.
În prima jumătate a anului s-au dizolvat aproape treizeci de mii de firme, iar insolvențele au crescut cu un sfert numai în iulie. Cel mai grăitor rămâne însă un detaliu de formă juridică, anume că numărul firmelor noi scade, în timp ce numărul persoanelor fizice autorizate crește cu peste două treimi. Oamenii coboară o treaptă, acolo unde statul îi vede mai puțin.
De aici încolo, cofetarul are trei ieșiri. Închide. Trece o parte din încasări prin numerar și o parte din salarii le dă în plic. Sau merge mai departe la limita disperării, cu speranța că nu se va prăbuși. Aproape două treimi dintre lucrătorii pe cont propriu din România declară venituri parțiale, cel mai ridicat nivel din Uniune. Statul a răspuns digitalizând cântarul celor care oricum plăteau, cu patru sisteme de raportare într-un an și jumătate și cu amendă la fiecare, în timp ce deficitul de încasare a rămas unde era acum șapte ani. Patronul cinstit plătește azi și programul informatic care demonstrează că-i cinstit.
Reconversia profesională de după faliment (sfatul care sună atât de bine în studioul de televiziune) se lovește de aritmetică. La patruzeci și șapte de ani, cu rată la casă și doi copii, cofetarul se reconvertește în ce? Statul îi oferă, teoretic, două portițe. Start-Up Nation, ediția anunțată acum doi ani, nu a demarat nici azi înscrierile, iar din banii Planului de Redresare au ajuns finanțări la patru firme mici din zece mii, spune Florin Jianu, președinte al Consiliului Național al IMM-urilor. Rămâne angajarea. Numai că posturile de birou pentru începători, cele care absorbeau până acum astfel de oameni, sunt primele tăiate de firmele care tocmai au descoperit inteligența artificială.
Aici se naște mânia. Un patron cu cinci-zece-douăzeci de angajați și cu casa ipotecată scoate, în anii buni, câteva mii de euro pe lună. În administrația publică, câștigul mediu net a ajuns anul trecut la 7.176 lei, cu vreo mie cinci sute peste media pe economie, iar decalajul se lărgește de un deceniu. Un șef de serviciu dintr-un consiliu județean sau dintr-o companie de utilități, ajuns în funcție pe filieră de partid, atinge nivelul de câștig al unui patron de IMM fără nicio emoție. Cu o pensie care se calculează singură. Mânia cofetarului este pe deplin justificată.
Guvernul Bolojan a aplecat urechea în altă parte când premierul a discutat cu mediul privat. Ministrul Nazare a prezentat pachetul de relansare economică și a numit patru organizații cu care s-ar fi sfătuit, toate ale companiilor mari. Jianu i-a spus atunci lui Ilie Bolojan, după ce pachetul era deja scris, că programele acoperă cel mult două-trei sute de firme din toată țara. ”Nu vei ajunge la zeci de mii de IMM-uri prin aceste măsuri”, a punctat Jianu. Marile companii aduc a zecea parte din bugetul statului și, așa cum ni s-a explicat de zeci de ori, vor pleca dacă ”nu au condiții bune”. Problema e că au plecat oricum, cu tot cu menajamente. Investițiile străine s-au prăbușit cu peste patru cincimi în prima jumătate a lui 2026. Cofetarul, în schimb, nu are unde să se mute cu tot cu vitrină.
Deputatul Mohammad Murad a chemat toate partidele la comisia pe care o conduce, cu formula ”Vă invit să veniți să decidem, nu să veniți să vorbim”. PNL și USR nu au venit, iar comunicatul de după nu conține nicio măsură. Un deputat care cheamă țara la salvarea capitalului românesc și rămâne singur în sală, cu un microfon și un termen de cincisprezece zile, este imaginea cea mai exactă a stării de fapt.
Cofetarul nu cere să nu fie cântărit. Cere ca și celălalt taler să aibă ceva pe el.
Foarte bună(și plastică) analiza, cu o excepție. „Salariul MEDIU a ajuns la...” Aceeași manevră pe care presa miluită a executat-o în epoca băsesciană cu comparația salariului mediu pe o ramură de bugetari și comparativ, „cât câștigă un salariat la privat”, comparație care n-a făcut decât să arunce anatema asupra bugetarilor și să dezbine oamenii. Comparați cu minimul, nu cu mediu! pentru că, în „administrație”, între un referent la o primărie de comună și un secretar de stat e o diferență a dracului de mare! Mai ales că referentul de la comună are salariul stabilit de consiliul local, în funcție de buget, or, dacă bugetul local e subțire, omul s-ar putea să fie la minim pe economie! De aceea zic să vă raportați la minim, nu la medie, medie ridicată puternic de manipulatorii de hârtii de prin ministere, direcții, centrale, etc.
Vorba lui G. Moisil: „Dacă stai cu o bucă pe o plită încinsă și cu cealaltă pe un bloc de gheață, media e bună, da-i vai de curu tău!”